Radu a simțit chemarea în lumea aviației încă de mic, simțiindu-se ca acasă în aeroportul orașului său natal. După o bună perioadă în care s-a dedicat curselor auto, acesta și-a regăsit drumul spre aviație, și a făcut pașii necesari pentru a deveni pilot. Iată cum a reușit:
Când și cum ai descoperit pasiunea pentru aviație? E un vis din copilărie sau unul descoperit la maturitate?
Inca de mic am fost pasionat de aviatie. Visam de pe atunci ca sunt in cockpit si asta ma facea fericit. Tata lucra la Aeroportul Sibiu si cu fiecare ocazie il insoteam la munca. Astfel am avut ocazia sa descopar lumea aviatiei, prin ochii sinceri ai unui copil. Fiecare clipa petrecuta la aeroport era speciala, chiar daca pe atunci nu vedeam imaginea de ansamblu. La 12 ani am inceput sa concurez la curse de rallycross si pentru cativa ani buni aviatia a ramas doar o pasiune.
Cum ai intrat în această lume? A fost greu să-ți iei licența de pilot?
In 2013, dupa 6 ani in care m-am dedicat curselor auto, am decis sa ma opresc. Mi-a fost greu o perioada, m-am simtit usor pierdut pana intr-o zi cand m-am inscris la cursurile de avioane ultra-usoare, la Aeroclubul Romaniei. Voiam de pe atunci sa ajung pilot de linie, dar am inceput cu aviatia sportiva. A fost perfect asa pentru ca am invatat ce inseamna zborul si aviatia intr-un mediu in care pasiunea si dedicatia sunt pe primul loc. In 2014 am obtinut si prima licenta. Nu pot spune ca a fost greu atunci. Am fost pasionat, motivat si m-am bucurat de fiecare pas. in plus, dupa primul zbor la mansa, am simtit ca locul meu e acolo si asta mi-a dat incredere pentru mai departe.
Care au fost principalele provocări pe care le-ai întâmpinat în drumul tău?
Principalul obstacol a fost la inceput partea financiara. O licenta de pilot de linie inseamna o investitie serioasa, care pe atunci parea imposibila. Am stiut ca asta vreau si am stiut ca mai devreme sau mai tarziu voi reusi. La un moment dat, sustinut de parinti, am facut eforturi si fara certitudini ne-am asumat niste riscuri. Intre timp am reusit sa gasim solutii si pana la urma a fost mai bine decat as fi putut sa imi imaginez. Au fost cativa ani in care tot ce am facut a fost pentru aviatie, dar am facut asta cu drag.
Ce-ți place cel mai mult la meseria de pilot? Dar la cea de instructor?
Imi place feeling-ul pe care il am atunci cand sunt la mansa avionului. Asta ma face fericit si simt ca ma completeaza. In plus, zborul inseamna o libertate molipsitoare, iar pentru mine libertatea e importanta. Ca si instructor am ocazia sa imi impartasesc pasiunea cu oamenii cu care intru in contact. Asta e o mare recompensa pentru mine. Sunt cazuri in care ma pot folosi de pasiunea mea astfel incat sa ii ajut cu mici lucruri pe altii. Atunci e si mai bine.
Ce te-a îndrumat spre școala de aviație JETAV și Simulatorul său de zbor?
Am descoperit scoala de aviatie JETAV cu ocazia cursului de MCC, la recomandarea mai multor colegi. Dupa o vizita la simulator si o prima discutie, am stiut ca aici vreau sa continui. SImulatorul de zbor, Boeing 737NG, e unic in Romania, mi-au placut mult facilitatile scolii si cel mai important mi-a placut echipa de profesionisti. Oamenii de aici sunt pasionati, respecta aviatia si respecta oamenii care le trec pragul. Iar trainingul a fost peste asteptari. Aveam nevoie de asta acum ca ma pregatesc sa aplic pentru primul job de pilot.
Cât de ușor te-ai integrat în echipa JETAV?
Nu a fost cazul sa ma integrez pentru ca cei de la JETAV sunt deschisi si m-am simtit in largul meu si sustinut inca de la inceput. Chiar suntem o echipa, mergem in aceeasi directie si asta face diferenta.
Ce sfaturi ai pentru tinerii care aspiră la o carieră în lumea aviației?
Ii sfatuiesc sa aiba curajul sa viseze si sa munceasca pentru ceea ce ii face fericiti. Cu munca, seriozitate si perseverenta, orice obstacol poate fi depasit si clar, cerul nu e limita.
Comments are closed.